| 1.
|
IMPLIC'A, impl'ic, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A atrage după sine, a include; a avea ceva drept consecinţă. 2. A amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces etc. - Din fr. impliquer, lat. implicare. Sursă
: DEX'98
( 13974)
- gall |
| |
| 2.
|
IMPLIC'A vb. a cere, a necesita, a presupune, a reclama. (Inteligenţa ~ reflecţia.)
Sursă
: Sinonime
(187386)
- siveco |
| |
| 3.
|
implic'a vb., ind. prez. 1 sg. impl'ic, 3 sg. si pl. impl'ică
Sursă
: DOR
(252624)
- siveco |
| |
| 4.
|
A IMPLIC'A impl'ic tranz. 1) A avea drept urmare; a conţine în sine drept consecinţă. 2) (persoane) A antrena în mod constient (într-o chestiune sau într-o situaţie nedorită. ~ într-un conflict. [Sil. im-pli-] /<fr. impliquer, lat. implicare
Sursă
: NODEX
(338200)
- siveco |
| |
|
|